... prea cald... peste tot... si... mai ales, in suflet...

zapuseala... aer irespirabil... ma sufoc... ma uit in jur... si pentru toti pare suportabil... si nici termometrul nu arata ca ar fi chiar atat de cald... si totusi, in mine, in adancul meu, ma sufoc...

de unde vine caldura asta?! de ce atat de fierbinte... si de ce nu e placuta?

ca de atatea ori pana acum... ca de fiecare data, de fapt, ma asez si ma uit in mine...

ma vad... prafuita... totul e nemiscat, de atat de mult timp... si e praf... mult praf... aproape nici o stralucire nu-si mai gaseste calea spre... afara... reflexii chinuite ale unor mai vechi straluciri... dar acum... nici o adiere care sa scuture praful din mine... totul zace... aproape mort, as putea spune... sau chiar mort? sunt... moarta pe dinauntru?!
alerg la oglinda... pare ca sunt ok... diferenta intre oglinda si ce vad in mine... e ... prea mare, cred... am lasat sa se adanceasca o prea mare distanta intre mine si... mine...

si, cum stau asa si ma privesc, pe dinauntru si pe dinafara - in acelasi timp -, parca ceva se misca... sau e doar o iluzie dictata de frustrarea de a ma fi vazut asa, tocmai...?

nu.. ceva se misca acolo... hai, te rog... fa sa se miste ceva... da... se ridica cearceafurile, inutile, oricum... pentru ca praful le-a patruns demult deja... si... dintr-o data, ma vad... oh, da, eu sunt! uite-ma acolo... cu manecile suflecate... cu parul strans... obosita, parca, inainte de a incepe chiar... dar, totusi, pregatita sa incep curatenia... cu acea licarire in ochi care stiu bine ca inseamna ca oboseala se va estompa pe masura ce voi inainta cu... treaba... da, da ... eu sunt... ma vezi si tu?! cum nu?! uite-ma... eu sunt...

hai, ma ajuti? pai... pune niste muzica, intai... da, de-a noastra, de-acasa... nu, nu ceva trist... da, e bine... si acum tot ce mai trebuie sa faci este sa stai si sa ma privesti curatandu-ma... sa ma incurajezi cand ma vezi ezitand, obosita... sa admiri fiecare coltisor pe care-l aduc din nou la lumina... si... mai tarziu... peste ani, poate, cand voi fi terminat, sa incerci sa nu ma mai lasi vreodata sa... ma uit asa... sa uit asa de mine... sa ma las asa... sa-mi amintesti, cand vei vedea ca tind sa... ma prafuiesc din nou... sa-mi amintesti de zapuseala de acum... de cum abia mai pot respira acum... de cat de insuportabil si irespirabil e aerul asta incarcat de praf...

vrei sa faci asta pentru mine? te rog?

oriunde ai fi... daca esti undeva... cand vei veni... candva... vrei sa faci asta pentru mine?

pana atunci... am sa incerc sa ma lupt singura cu caldura asta apasatoare... uffff... mi-e atat de cald... prea cald... peste tot... dar singura caldura pe care nu mai vreau s-o indur singura este cea din suflet...

vrei sa... ? dar am sa te intreb mai bine cand vii...