agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-08-07 | | Dulce-i limba, sindromul Răducioiu sau furculision de Stroie Mugurel Sebastian Băniuesc că ati intuit deja din titlu unde vreau să întorc cutitul... Este o problemă foarte delicată si multi m-au sfătuit să nu scriu aceste rânduri. Astfel, mă simt dator să tratez cu delicatete subiectul în cauză si să vă pregătesc luând-o usor, cu începutul. Ne salutam. Cum ar fi să încep cu "Ciiiaaaoooo făăă, ci faci?!"... La care urechile se înfundă singure, românul din mine se ascunde, asa cum face de când a început să plouă cu bolete, afituri, fermate si alte neologisme ad-hoc, care prin frecventa si diversitatea lor, pentru unii reprezintă un fel de carte de vizită. Cu cât mai multe cuvinte italiene, cu atât mai mare este experienta lor în materie de Italia. Eu îi numesc "furculision" Pentru altii o expresie de tipul "Mă duc să fac spesa" intră in dictionarul uzual din lene. De ce si-ar îngriji modul de exprimare că oricum se întelege. În acest punct încep să simt un sentiment de compasiune pentru cei care cumpară sacose de carti în ideea de a învata să se exprime, să comunice. Să nu mai spun ce simt fată de cei care le scriu. O altă categorie distinctă ar fi "Raducioii", adică cei carora le ajung câteva luni să uite limba în care au cerut prima dată olita. Mă abtin de la comentarii pentru că nu cred că sunt recuperabili si oricum dacă ar fi, să se chinuie altii că eu mă enervez repede. În cele din urmă ajung la preferatii mei. Resemnatii. Sunt cei care au încercat o perioadă să tină piept invaziei de "italienisme" în limbajul cunoscutilor, dar când au început să fie luati peste picior, au cedat. "Ormai toti vorbesc asa" vor răspunde. Sincer, nu stiu cine are musca pe căciulă mai mare. Ghită Furculision, care venit direct din coltul lui uitat de Românie se ratoieste: Ce bă, ai vrea să spun că mă duc la bar să iau micul dejun?! După părerea lui, pare mai sclifosit decât gestul în sine. Lenesii ? Au si ei scuze... dacă ai sta tu cât stau eu cu italieni ... bla bla bla ... nu vreau să mă gândesc cum o să vorbiti peste zece ani. Mi-e frică. Raducioii? Oricum din două sau trei limbi mă mir să vorbească una bine. Resemnatii? Acestia din urmă eu oricum i-as include între putinii care tin la graiul românesc cu dintii (a se citi sufletul). Pentru că nu poti alege oamenii care ies din tară si te reprezintă, toti având dreptul la un viitor mai bun. Indiferent de cultură. Ajuns aici, (Italia - n.r.) ultimul criteriu după care legi o prietenie este, poate, modul de exprimare. si chiar păstrând în suflet versurile din "Limba noastră-i o comoară" nu poti să le strigi în gura mare fară să fii luat de zălud. Mai închizi ochii, urechile, usa sau ce mai ai în dotare. Să fie musca de pe căciula mea că mă opun acestei "adaptări italiene" a limbii române? Vorba amicilor mei, cu tentă de cenaclu: "Eminescu să ne judece!" Ca să nu închei răutacios, departe de casă tuturor ne e greu sa tinem pasul cu limba română. Oare? Asadar, grazie la everybody alejado de Haus, care compressez moi. Turneele astea europene...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate