agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1633 .



Era destinul meu să fie...
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ika ]

2004-09-04  |     | 



Era destinul meu să fie
Născut în toamnă aurie,
Mustind de multă bogăție,
Când s-au copt strugurii din vie.

Și plictisit din a lui fire,
Domnul Destin s-a pus să scrie,
În cartea lumii, vieți și fapte,
Trăiri știute și deșarte.

Capricios cum toți o știe,
Și viața mea a scris-o în file,
Și a lăsat condeiul liber
Să aștearnă în calea vieții mele,
Puține bune, multe grele.

Și-n toamna aceea aurie,
Calea Lactee argintie
Primi în sânul Zodiac,
Un scorpion umil, sărac,
A cărui stea ce răsărise
Luci pe drumul plin de vise.

Și așa prinse-se steaua viață,
În luna florilor de gheață,
Cu ochii căprui și mari în față,
Cu inimă de zână bună,
Croindu-și drum plin de speranță.

Și între părinți, aspri creștini,
Crescuse fata și-a ales
Traiul pios cu tot ce-i bun,
Dar de-a străinilor venin,
De răutatea lor fardată
Nu a scăpat o viață, toată.

Dar iată că în depărtare,
Se-aflase de a ei bună purtare,
Și-un îndrăzneț între flăcăi
Ceruse grabnic mâna ei.

Părea un pic interesat,
Căci el vru grabnic însurat,
Când altă fată a lăsat.
Deși fecioara nu-l plăcu,
Nunta totuși se făcu,
Fiindcă părinții ei îl vru.

Și visurile ei mărețe,
Înalte până sus la stele
S-au spulberat fără speranțe,
Precum castelul de nisip
Lovit din cer de-o piatră mare.

Și-n loc de viață fericită
La brațul mirelui fălos,
Destinul i-a jucat o farsă
Și a întors totul pe dos.

Se plânse fata la părinți
Și le ceru descununarea
De acel prinț,
Dar n-ascultară a ei dorinți,
Și-i spuse aspru mustrător
Să nu mai stea în calea lor.

-Te crezi Ileana Cosânzeana?
Ca Făt Frumos
Să-ți cânte-n strună,
Trezeștete copilă slabă
Și mută-ți visele din Lună.

Ea rușinată și tăcută,
Plecă privirea la podea,
Las soarta Doamne-n voia ta...
Spunea plângând în ruga sa,
Și voi vedea ce s-o întâmpla.

Trecut-au anii pe cărare,
Fata poveri purta-n spinare,
Iar munca-n loc să o sluțească,
Părea c-o face mai frumoasă.

Priviri furișe-n jur stârnea,
Și îndrăzneți întărâta,
Frumoasa fată se distra
Pe seama celor ce-o voia.
Așa uită de clipe rele
Și de a inimii durere.

Privea oglinda și visa,
Nefericirea își vedea,
Lacrimi ferbinți fața-i scălda,
Când părul lung își pieptăna
Și vieții întrebări punea :
- Cu ce-am greșit în fața ta ?

Oglinda mută o privea,
Scăldându-i gândul ce o mustra
Și tâmplele ce îi zvâgneau,
Căci în genunchi ea se ruga
Și se ruga.

- Doamne plâng și îți cerșesc
Măcar o pată de iubire,
Pe cerul vieții mele amare,
Să-mi dea putere pentru mâine,
Căci asta-i slăbiciunea mea,
De pământeană fără minte.

- Și iartă-mă de îndrăzneală
Îndurătoarea mea Fecioară,
Dar de iubirea cea lumească
M-a prins o sete nefirească,
Și slabă sunt,
Cum s-o înfrânez.?

Dar lanțul șirului de ani
Trăiți lângă al ei bărbat,
Îi agăță de inimioară
Două perluțe prețioase,
Copii ce i se născură,
Îngeri în raiul pământean
Și mângâierea ei matură.

Și inima-i inviorată
De-acele minuni între minuni,
Uită de ale ei poveri,
Căci avea un băiat și-o fată,
Prețul unei mari averi.

Griji de mamă o căliră,
Și creșteau ai ei copii,
Buni și drepți ca brazi-n munte,
Mândră mamă, cum nu-s multe.

Dar iubirea-i înfrânată
Cerea destinului o plată,
Iubirea ei de mult visată,
Care o dori ca niciodată.

Și cum Domnul răsplăti,
Ruga ei de muritoare,
Trinimise-n cale ei o floare,
Visul tinereții sale.

Făt frumos cu ochi ca cerul
Și cu brațe ca oțelul,
Spic galben în plete dese,
Aur faptele-i alese,
De dorința ei să-i pese.

Și într-o noapte înstelată,
Spuse el timid în soaptă:
-O!Iubită, mult visată,
-Împlinește-mi soarta, toată,
-Ești perechea vieții mele,
-Vino, să privim la stele,
-Că pe cer ele străluce
Și iubirea ne-o aduce.

Și-au închis clipe pustii
În cămările uitării,
Pășind înspre fericire
Strins ținându-se de mână,
Prin torente de furtună,
Ani de zile, ani de zile.

Și ce zile-au petrecut!
Fericiți din cale-afară,
Mulțumind lui Dumnezeu
C-au uitat de viața amară.

Dar cum dragoste-ai blestem
În a omului grea soartă,
S-a gândit să îi despartă
Că sfidau o lume toată,
Cu-ale ei valuri de porniri.

Și porni condeiul vieții
Scrisul cu cerneală neagră,
Mâzgălindu-i pe viață.
Grija limbilor șirete,
Le mai trase și-o morală.

Dar cum disperarea trece,
Ca și valul mării rece,
Le-a răcit și lor fiorul,
Dar au plâns al sorți jocuri,
Când li s-au năruit cerul.

Părul alb în fața rugii
Pe altarele credinței,
Le vor amăgi toți anii,
Căutând spre pocăință.

Căci durerea ce-i loviră
Îi muțiră pe amândoi,
Iar copiii lui Satana,
Fericiți de-a lor izbândă,
Pe ascuns își strânse mâna,
Că nu-au complotat degeaba.

Și iubirea lor trăită,
Amintire pe cărare,
Îi v-a ține în picioare
Sprijiniți de-ai lor copii,
Pân' vor trece-n neființă.

Căci durerea sufletească
Își găsește alinare,
Ori în muncă, ori prin moarte,
Cu ceva are scăpare.
S-au mai ști ce pregătește
Destinul ce păcălește,
Îi va pune la-ncercare...
Căci neprevăzut mai este.

30–08-2004

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!