Astăzi, 13 septembrie 2004, am îmbătrânit, brusc, cu zece ani! Zâmbetul mi-a înghețat pe obraji și inima s-a chircit în cel mai ascuns ungher al trupului meu. Îmi simțeam ochii arzând, în timp ce mi-am mușcat buzele până la sânge. Pentru o clipă, m-au părăsit toate vorbele și gândurile s-au înstrăinat. În momentul în care mi-am revenit, din fruntea mea, mușca un singur cuvânt... cu toate înțelesurile acestuia: moarte.
Moartea înseamnă sfârșitul vieții, oprirea tuturor funcțiilor vitale, deces. Reperul? DEX-ul, evident. Există, în scrierile bisericești, păcatele de moarte, acele greșeli care atrag osânda veșnică. Apoi, e o altă sintagmă, a face moarte de om, adică să omori, să ucizi... Pe viață și pe moarte, care înseamnă cu înverșunare, din toate puterile... Fără moarte sau veșnic, nemuritor... Ori, pe patul de moarte, în agonie. Unii se zbat între viață și moarte... sunt mai aproape de moarte. Alții rămân cu moartea în suflet, extrem de îndurerați, deznădăjduiți... Mai sunt și oameni care se dau de ceasul morții, însemnând că eforturile depuse sunt uriașe. Dimpotrivă, moartea poate lovi, iar atunci cei care trec în lumea de dincolo sunt numeroși. Aceia care au noroc, pot fi uitați de moarte, adică foarte bătrâni. Mai există și creații fără moarte... care sunt durabile. Altfel privite lucrurile, moartea poate reprezenta execuția. Formula cu care se cerea pedeapsa capitală pentru un vinovat era "la moarte"! Moartea fizică poate fi constatată prin acte de deces, iar moartea clinică e o trăire pe care puțini o cred, iar și mai puțini au parte de o asemenea experiență. Dar, majoritatea acestora spun că au văzut moartea cu ochii...
A fost această seară și Știrile tv. Dintr-o dată, mă învârteam într-un trecut continuu. Un jurnalist palestinian a fost împușcat, în timp ce își pregătea transmisiunea în direct. Doi oameni: operator imagine și corespondent special... Operator și jurnalist. Între ei... realitatea unei lumi de coșmar... Între ei... obiectivul camerei de filmat. O singură lentilă prin care ne era arătată latura crudă a războiului, a unui orgoliu nebun, a unor capricii periculoase! Există, într-un conflict acut, învinși sau învingători? Nu este durere și disperare de ambele părți? Nu plătim un tribut de lacrimi, fierbinți și otrăvite, ca să nu le putem confunda gustul?
Suntem oameni. Fiecare dintre noi are sentimente și își imaginează un mâine, mai strălucitor decât efemerul... azi.
În timp ce scriu, încep să plâng. Nu l-am cunoscut, nici măcar nu-mi amintesc să-l fi văzut vreodată... Lacrimile îmi cad pe foaia subțire și-mi spală cuvintele, deformându-le. Nu mă pot opri. Mă doare sufletul... Știi, tu, cititorule, de ce? Poți vedea cum fiecare literă se dilată și poți citi ceea ce este ascuns printre rândurile albe? Dacă da, înseamnă că înțelegi... Dacă nu, va trebui să mai trăiești puțin și să înveți lecția de durere pe care, la un moment dat, viața ți-o va preda și ție...
Nu este primul ziarist care moare la datorie, și cu siguranță, nici ultimul. Au rămas, în urmă, imagini alb-negru, sentimente incolore, durere. Dor. Prea mult dor...
M... jurnalist palestinian împușcat, în timp ce își pregătea transmisiunea în direct...
Cine hotărăște, acolo, sus, măsura vieților noastre? De ce se izbesc toate dorințele de tâmpla cerului? De ce, Tu, Doamne, nu ne ajuți să pricepem voia Ta? Câte lacrimi ne dai, să stropim părerea de rău a morților noștri?
Să fie, oare, o solidaritate a profesiei? Voi, cei care citiți aceste destăinuiri amare, spuneți o rugăciune pentru el și pentru toți cei pe care moartea i-a găsit nepregătiți, ancorați într-un prezent macabru!
Lumea întreagă... a devenit mai săracă ...
M, jurnalist palestinian împușcat, în direct...