Simt cum sufletul imi paraseste corpul lasandu-l neajutorat.Ma face sa ma simt mai nesigur, ma face sa ma clatin si sa-mi pierd ideile. Sunt gol in interior si totusi creierul mi-e plin de diferite idei... Daca sufletul nu facea altceva decat sa ma impedice sa gandesc. Asemeni unui parazit, care nu te lasa sa faci ceea ce el nu vrea dar fara de care nu poti trai. Aceasta simbioza ciudata pe care trebuie sa o suportam pare atat de ciudata. Imi pierd puterea de a ma concentra, pierd orice contact cu gandurile mele, ma pierd in idei si totusi descopar ca aceastea nu au nici o semnificatie. Imi vreau sufletul inapoi, vreau sa ma ajute sa ma concentrez, sa pot fauri iarasi, sa imi fie muza si totusi sa ma stapaneasca.....Pornesc in cautarea lui...Prin copaci, prin flori, prin alte case in alte locuri. Pare sa se ascunda de mine, dar vreau cu orice pret sa-l gasesc. Ma afund in pamant si nu descoper nimic, sa scufund in ape si nu gasesc decat cativa pesti pe care ii intreb de suflet. Se pare ca ei nu stiu ce e un suflet, nu-i intereseaza. Sigurul loc necercetat ramane cerul cu norii lui pufosi si razele soarelui....Dar nu pot sa zbor! Atunci ce sa fac?!? Cred ca voi renunta la suflet...In cele din urma am realizat ca nu el ma ajuta sa creez, vor incerca sa fauresc iarasi cuvinte carora le voi da o semnificatie si pe care mai apoi le voi trimite in lume sa ii invete si pe oameni semnificatia lor. Sigurele cuvinte care imi vin acum in minte sunt: suflet, mort, sufletul, tau, a murit..... Sufletul meu a murit?!? Si eu l-am lasat...Si acum?? Ce voi face? Daca sufletul meu a murit eu sunt viu sau nu? Ce sunt fara suflet? Mai sunt oare om?!? Pot oare acum sa comit toate pacatele stiind ca nu va avea ce sa-mi arda in iad??? Ce pot sa fac acum fara suflet...? ....Cred ca imi voi gasi alt suflet... ii voi schimba locul celui vechi cu unul nou...voi cauta si voi gasi...