Iubit-am un copac de-o vârstă
Și-l mai iubesc. Dar m-a uitat
Căci l-am rănit, i-am luat o frunză.
Aceasta-n sine l-a uscat.

Secat de dor de șoaptă verde,
De ură pe care el n-o vrea,
Golit în ochiul ce n-o vede
A spart în mii de ore-o stea.

Acum...doar gânduri, vorbe, chipuri
Revin în viziuni sub cort.
Din tot ce-a fost culeg nimicuri.
...Acest dezastru care-l port.