Te-aștept, te-aștept cu brațele deschise
O, tu, ființa si himera
Deși in chip nu-ti pot ghici misterul
Îmi pari mai mandra decât o venera.

Îmi aluneci in suflet, fara voie
Si începi sa stapanesti
O imparatie trista
Care-a scris mii de povesti.

Dulci ti-s ochi tai de înger
Ce mă țin acum in loc
Si preschimba lacrima-mi trista
Intr-un lac de dor si foc.

Cu făclii ce-mi ard in suflet
Mă privești ca pe un prunc
Si mă mângâi noaptea,ziua
Si cuvintele iar fug.

Nu, nu-mi spune pe nume
Căci tremur sub al tău cuvânt
Sopteste-mi doar o litera-n ureche
Si se va schimba-n cuvânt.