Cercul


Mi-e viața ca un cerc de piatră greu,
Același gesturi ce le fac mereu
Și-acelasi ore de trezire și culcare,
Mereu aceleași feluri de mâncare.

Cu disperare tot rătăcesc în cerc…
Să evadez din el doresc să-ncerc,
Dar lanțurile sunt grele și mă strâng,
Mi-e groază, iar apoi încep să plâng.

Mă-nvârt în cerc și-amețesc cumplit
Și-o poezie-mi mai rămâne să recit:
Aceleași drumuri…aceleași reguli imbecile
Și-aceleași evadări în poezie inutile.

Montreal, ianurarie 30