agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1762 .



Altfel de ploaie
poezie [ ]
to my friend Nautilus

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [nea fane ]

2005-02-03  |     | 








“Doar proștii plâng”,
spuneam, făcând sub cerul liber pluta;
“sunt oameni slabi
ce vor sfârși prin sanatorii
la suprafață rămân învingătorii”.
Cu gândul spre nimic
priveam spre cer și-mi zic:
“ia să mă scufund un pic”
cobor m-apropii ochii-mi sunt uimiți:
în loc de fire de nisip
doar lacrimi de îndrăgostiți.

De aceea nu vezi mare neclintită
cu așa fundație te-ai scufunda în pripă
dacă te legeni apăsarea e ușoară
și mă gândesc așa-ntr-o doară
aerul din litere o fi?
Valurile se-mbulzesc în vânt
doar să se nască în cuvânt?

Eram, visam sau nu eram
printre petale de lumină
trântorind cu o albină;
soarele pe cer o pată de polen,
era iubitul ei etern.
Eu tot rupeam petale de lumină
și raze scânteiau la rădăcină;
ultima-mi spuse clar”nu te iubește”
așa ieșit-am din a stupului poveste.
Căzut în mierea lacului vecin
răzbunătoare viespi mă nemuriră cu venin;
lungit pe veci,
priveam prin lacul de cleștar,
petale de lumină ningeau uscate firișoare de mărar.
Se-ntuneca în groapa negativului de var,
blitz dupa blitz orbeau destinul cel amar,
visam...

Voi fi căutătorul de nisip.
Un singur fir ar face o avere,
mai mult decât cea mai dintre perle;
dar trebuie să mă grăbesc,
o altfel de ploaie tot adună
ce ar fi trebuit nisip să fie.


Tot creștea oceanul asemeni disperatei căutări;
soarele gata să leșine că o să se stingă,
pământul tot mai mic iris într-o lacrimă crescândă;
universul cu stelele la gură astepta marele fâs.
Voiam, dar nu puteam opri al căutării plâns
când, apucat de ceafă ca un pisoi doresc pământul:
“uite, Noe, nea Fane, vrea să rupă legământul”.
Noe lăcrima și repeta mereu :
“aruncă-l, Doamne, către cer,
s-o transforma în curcubeu;
ne vom opri din plâns și el și eu”.


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!