Cu flori

Soției mele Cristina


Cu flori am venit la tine
Atunci când te-am văzut.
Și așa, ca și cu niște arme,
Te-am cucerit.

Cu flori am venit la tine
Atunci când te-am iubit.
Și așa, ca și cu niște farmece,
Te-am cuprins.

Cu flori am venit la tine
Atunci când ai născut.
Și așa, ca și cu niște scâncete,
Te-am înmulțit.

Cu flori am venit la tine
Atunci când ai împlinit ani.
Și așa, ca și cu niște pieptene,
Te-am despletit.

Cu flori am venit la tine
Atunci când era duminică.
Și așa, ca și cu niște cuvinte,
Te-am iubit.

Cu flori am venit la tine
Atunci ca și acum, ca și mâine.
Și așa, ca și cu niște valuri,
Te tulbur.



Rătăcire


Mă doare tâmpla când o culc în palma Ta,
ca și cum aș culca-o pe pietre.
Și atunci,
adun toți norii,
ca la un apus de soare,
în brațele Tale.

Și picioarele mi se încurcă în pași,
ca niște aripi având călcâie tocite…
Și atunci,
mă întind peste ape,
ca niște corăbii
spre o altă lume nouă
să Te caut.



Ispitire I


Pădurile… Iar își bat clopotele…
Vin din munți, neînțelese zgomotele
de limbi deșertate în crengi de aramă,
ca o turmă de vise ce în văi se destramă.

Îmi întind urechea mare cât toate zările
să pot auzi din pietre chemările.
Și ele nu știu că le-ascult în ascuns,
că îmi spun ce la nimeni încă n-au spus.

Și scriu cu mâinile mele cuvinte
din clopotele pădurilor nerăsărite.
Numai Tu poți să știi cât e de greu,
căci îmi spăl mâinile în sufletul Tău.


Nincu Mircea