agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-02-06 | | « O, vânzătorule, cât ești de scump la vedere ! » -spuse fata. « Cât de trist Să nu-ți văd taraba Cu toate jucariile ei prăfuite Colorând zăpada: dansându-i sunete și gust În coltul meu de stradă Mereu... Azi, însă, n-am venit să mă joc, vânzătorule. Ci să-ți cumpar puțin din uitare. Am umblat seri întregi prin burlane și bălți ca să-mi găsesc uitare și n-am găsit ca la tine nici una. Mi-s mari, vânzătorule, Uitări în care înot și mă pierd cu totul Uitări ce nu tin de cald uitări demne de-a fi uitate.. Vinde-mi uitarea asta, rogu-te, că mare nevoie am de ea ; Am auzit de oameni ce și-au plans, fără uitare, lacrimile toate, până s-au scurs din ei înșiși de tot. Dă-mi uitare ! Vinde-mi-o, și-ți dau -continuă fata, scotând din sân un pui de suflet- sufletul ăsta. » Și i-l aruncă în palme. « E mic, știu. Dar hai, nu scuipa din ochi, cântărește-l în mâini, desmiardă-l, poate-l vrei, poate-ți face cu ochiul. » Vânzătorul, plictisit deja de suflete prost cioplite, zgâriate cu unghia și scrise pe margini cu carioca, o privi cu dispreț, zvârlindu-i sufletul jos, în zăpadă: « Ce să fac cu un suflet ca ăsta, » -răspunse- « Unde să-l pun, cum să-l dreg, mai cu seamă ? Tu nu vezi că scârțâie și se trântește, și-i nelăcuit, și doare ? Mi-a umplut de așchii mâna, și-a-nrosit în jur zăpada de sânge din palma mea. Nu-l primesc. Și nu stiu unde mai primesc așa ceva. Fugi acum, și dă-mi punguța cu uitare înapoi. Fugi, de nu vrei să-mi plătești cu vreun gând sau măcar un plămân, sau o vertebră. » Fata privi sufletul cărămiziu băltind și sărând zăpada. Nici chiar sângele nu-i mai putea astupa crăpăturile. Pe-un colț jupuit îi trona, pe jumătate ștearsă, o-njurătură migălită în creion. « E prea frig să te mai ridic. » ridică din umeri fata. « Ești un suflet născut mort. Ești un suflet în care nu bate nici o inimă. » Si plecă. Iar uitările trădătoare, oglindind în nimicul lor Culori uleioase de dulciuri fără miros își târâră burțile greoaie după ea, Agățându-i-se de poale, Sub ochii vânzătorului Ce uitase, deja, totul.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate