agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2198 .



Epopee
poezie [ ]
(întâmplare cu uitare)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [meroo ]

2005-02-06  |     | 






« O, vânzătorule,
cât ești de scump
la vedere ! »
-spuse fata.

« Cât de trist
Să nu-ți văd taraba
Cu toate jucariile ei
prăfuite
Colorând zăpada:
dansându-i sunete
și gust
În coltul meu de stradă
Mereu...

Azi, însă, n-am venit să mă joc,
vânzătorule.
Ci să-ți cumpar
puțin din uitare.

Am umblat seri întregi
prin burlane
și bălți
ca să-mi găsesc uitare
și n-am găsit
ca la tine
nici una.

Mi-s mari, vânzătorule,
Uitări în care înot
și mă pierd
cu totul
Uitări ce nu tin de cald
uitări demne
de-a fi uitate..

Vinde-mi uitarea asta,
rogu-te,
că mare nevoie am
de ea ;
Am auzit de oameni
ce și-au plans,
fără uitare,
lacrimile toate,
până s-au scurs
din ei înșiși
de tot.

Dă-mi uitare !

Vinde-mi-o,
și-ți dau
-continuă fata,
scotând din sân
un pui de suflet-
sufletul ăsta. »

Și i-l aruncă în palme.

« E mic, știu.
Dar hai, nu scuipa din ochi,
cântărește-l
în mâini,
desmiardă-l,
poate-l vrei,
poate-ți face cu ochiul. »

Vânzătorul,
plictisit deja
de suflete prost cioplite,
zgâriate cu unghia
și scrise pe margini
cu carioca,
o privi cu dispreț,
zvârlindu-i
sufletul
jos, în zăpadă:

« Ce să fac cu un suflet ca ăsta, »
-răspunse-
« Unde să-l pun,
cum să-l dreg,
mai cu seamă ?
Tu nu vezi
că scârțâie
și se trântește,
și-i nelăcuit,
și doare ?
Mi-a umplut de așchii mâna,
și-a-nrosit în jur zăpada
de sânge
din palma mea.
Nu-l primesc.
Și nu stiu unde
mai primesc
așa ceva.
Fugi acum,
și dă-mi punguța
cu uitare
înapoi.
Fugi,
de nu vrei să-mi plătești
cu vreun gând
sau măcar
un plămân,
sau o vertebră. »

Fata privi sufletul cărămiziu
băltind
și sărând zăpada.
Nici chiar sângele
nu-i mai putea astupa
crăpăturile.
Pe-un colț jupuit îi trona,
pe jumătate ștearsă,
o-njurătură
migălită
în creion.

« E prea frig să te mai ridic. »
ridică din umeri fata.
« Ești un suflet născut mort.
Ești un suflet în care nu bate
nici o inimă. »

Si plecă.
Iar uitările trădătoare,
oglindind în nimicul lor
Culori uleioase
de dulciuri
fără miros
își târâră burțile greoaie
după ea,
Agățându-i-se de poale,
Sub ochii vânzătorului
Ce uitase,
deja,
totul.





.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!