agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-02-12 | |
Ea era întotdeauna aceeași
poate din când în când era un pic diferită dar numai atât cât ne pot schimba culoarea părului luminile dimineții sau distanțe măsurabile în grabă ea era pe când nici măcar nu ne zărisem când nici măcar nu existau orizonturi și ce dacă au spus-o și alții înainte? aici e scena mea e poezia mea cu sau fără Dylan Thomas pasaje cunoscute sau necunoscute sărbători pe 15 de viață sau moarte mă lasă rece azi o văd și este asta e marea diferență să continuăm allegro ma non tropo nu ai vrea mai bine andante ? maestro ... în seara asta vreau să îmi închid restul ăsta de viață într-o coajă de nucă să mă atârn poetic într-un copac fără frânghie și fără săpun bineințeles ochii mei mâinile mele visele mele într-o nucă verde cu miejii acoperiți de pielița aceea verde amăruie în seara asta te iau la o sărbatoare fără nume mă prefac că nu se întâmplă nimic că nu suntem aici că nu ne cunoaștem tu spune-mi doar un secol și ignoră-mă medieval preistoric sau spațial spune-mi că nu mă cunoști că totul e doar o inchipuire a unei minți bolnave am să dau din cap curând mi se va face frică am să strig că nu mai vreau să fiu legat la ochi că jocul ăsta a mers mult prea departe că nu era în program să fiu devorat de leii creștinilor dormi.... azi o să îmi spui o poveste banală o să o păstrez la piept ca pe un înger am să îi schimb doar cuvintele ce încep cu vocale prepozițiile si conjuncțiile (acum am să iau un foc de la o amintire cu verde ) azi pot să schimb cuvintele nu numai între ele azi mă întreabă mama când am să mai ajung pe acasă iar eu bâigui ceva despre pașapoarte expirate luni care durează prea mult antonimii de ocazie motive ... în seara asta timpul e ca un ceas de mână iubirea se servește la pat cu sau fără garnitură de vise zâmbetul orologiului îmi spune că de atât de multă vreme nu i-am pășit poarta știi, nici în seara asta nici mâine nici poimâine nu am să plec Paradoxal ploile tuturor verilor ce au consimțit să mai vie nu au fost niciodată la fel El va ramâne întotdeauna același.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate