Nu am de-ajuns

Nu am de-ajuns credință să nu-mi mai fie foame,
Nici frig să nu-mi mai fie, nici rău sa smulg din fire,
Dar ființa mea, prin ceruri, din Tine-o să respire,
În duh Tu ești cu mine, ca dorul unei mame -

Nimic nu ne desparte: nici gerul, nici noroiul,
Nici ura cea deșartă, eu sunt mereu cu Tine,
În respirația-n Tine am ruga și altoiul,
Acolo-mi țin nădejdea în Domnul, și în bine -

Și-n respirația noastră, sunt pruncul și mi-ești Tată;
Fecioara mi-este mama, părinții mei pierduți
Sunt îngerii pe care cu dragoste-i săruți,
Și-oricât de rea e lumea, în Tine-i minunată,

Binecuvântă, Doamne, pe noii Tăi născuți...