De la opera se scurge
un șir de noroaie spre vid
tremură mădularul de poftă și crengile pot să le respir

E falsă imaginea nopții
cu iz de vitamine și cereale
pseudonoaptea închisă în grătare de gheață
și-n sute de marfare
șuieră, umflă scrumul din vechile scrumbii de la mezanin.

Se face obrazul mai mic atunci, iar
noaptea se zbate în întuneric
își caută colțurile, necăjită
se-afundă dincolo de chipuri.

Ești noaptea mea iubito,
adormi întunecată pe pielea mea de fiară
și-aruncă-mi in visare un rece sân sub gheară
să simt ca glasurile s-au transformat în steiuri,
că limba amorțită o vom picta-n uleiuri
iar până-n zori privirea se contopi cu fapta
buchet al amintirilor mă năpădi;
căci am uitat pe loc să dezmierd noaptea..