agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-02-23 | |
Captiv în calea-i făr' sfârșit,
Ce lui i-a fost sortită, Voiește, făr’ a fi simțit, Ca spațiul să-l înghită. * Era un înger zvăpăiat, Cu părul lung, albastru, De nimenea apropiat, Și nu avea zăgastru. Atât de mult iși întindea Aripi nenumărate, Cu ele îngeri alți lovea Și sus putea răzbate. Pe-atunci trăia și-un îngeraș Cu păr bălai și mare, Și el era așa gingaș Ca nici o arătare. Doar două aripi mici avea Și nu zbura departe, Nedespărțit de Domn stătea Și-L preamărea în toate. Pe când trecea în zboru-i greu Văzu c-o umbră crește, Și-aproape lângă Dumnezeu În aripi îl lovește. Și-abia scăpat, cu ochi ascunși, La Dumnezeu ajunge, Și ochii lui cei dulci și plânși Încep din nou a plânge. E-atât de crud, nevinovat, Prea singur printre îngeri, Pe chipu-i trist și-ngândurat Abia se vad ochi ageri. Din Sine viață lui i-a dat, Crescând cu-nsuflețire, I-e drag și-I este nesecat Izvor de mulțumire. Dar păru-i mâna Domnului Încet Îl netezește, Și-un gând măreț ca lumea Lui Privirea-I oglindește. Iar gândul I se face glas Ce tremură ca rostindu-l, Și-aievea faptă a rămas De-atunci mereu slăvindu-L: -Vom face pentru tine om- Lui îngeraș Îi zise, C-o lume-a lui pe care-o vom Preface-n multe vise. Pe el de-acum vei împlini Ca viața-i rost să aibă, Iubire numele-ți va fi, Apoi Iubirea-ntreabă: -Dar, Doamne, când Te-oi mai vedea, Și cum s-arate omul? -La-nfățișare-asemenea Ca Noi-Îi zise Domnul. Iar omul nici te va vedea Și nici putea atinge, Prin duhu-i veșnic vom putea Simțirile-i convinge. Cu tine Noi mereu vom fi Când lumea vei străbate, Vei fi aleasa inimii Din pieptu-n care-o bate. Iar îngerul ce-a îndrăznit, Cu-aripile-i albastre, Pe tine el de te-a lovit Scăpând privirii Noastre, Urma-va ne-ncetat de-acum Tot înainte calea, Măsură fi-va lungu-i drum, A lumii brăzdând zarea. El va-nvăța a prețui, La fel ca om, Iubirea, De astăzi Timp se va numi Și-și va afla menirea. Iar omul despre Timp decât, Nemaiservindu-i trupul, Că a trecut va ști, atât, Și-i vom schimba veșmântul. Vei fi, Iubire,-n ochii calzi A lui din suflet rază, Iar mâine va urma lui azi, Și mulți de azi urmează. * Mereu de-atunci trec zile-n zbor Sub cer de bolți albastre, Atâtea clipe-n urma lor Lăsând privirii noastre. Iar timpul a-nvățat și el Cât preț să dea iubirii, Și l-ar lovi pe omu-acel Ce-o dă-ntr-o zi pieirii. Departe e privirea lui, Dar pe pământ răzbate Și vede-n ochii omului Cum inima îi bate. Iar inimii nu poți răpi Iubirea niciodată, C-o rază dulce într-o zi În ochii tăi se-arată.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate