N-am să mă lupt să mai creez imagini
În sufletu-ți de mult plecat departe,
Am să te-nchid așa , c-un fel de grijă
Ca pe-o frumoasă dar citită carte.

Am să te-așez pe-un raft la îndemână
Să pot să te deschid , de vreau, vreodată,
Și recitind pasaje pe sărite
Să am în minte cartea noastră, toată.

Și astăzi mai visez în câte-o noapte
Că te rescriu c-un fel de disperare,
Da-ntotdeauna ultimul capitol,
E-aceeași tristă , falsă consolare.