agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-02-25 | |
Prin vis s-a strecurat usor frumusetea
Si de prea calda ce era mi-a furat un scurt suspin O lacrima calda ce mi-a brazdat obrazul Cand te-am vazut scaldata in lumina ca un crin. Albastrul cerului a cazut si odata cu razele soarelui Si-au facut trup pe forma ta prea rotunda ca mana mea s-o poata cuprinde cu suflet cu tot Dar de te strang in brate ca un copil Ma jur ca uit de lume, de ani, de griji, de tot. Nu, nu te am aproape acum, dar te simt plutind prin mine Nu, nu te simt departe, desi de departe atingerea ta migreaza spre mine Mii de clopotei... Imi suna cand vocea ta prea calda intrerupe linistea camerei Mii de fiori ma trec cand zambetul tau de copil isi arata nemarginirea Doar un zambet iti poate intampina mana ce spre mine o intinzi Doar unul si...iubirea mea. Femeie,...tu esti o minune! Ce te-am cantat din prea vechi timpuri cu totii prin strune Minunati de misterul si pasiunea ta Pe care cu totii cautam a o gusta si-n amintiri a o pastra. Manati de nebunie, pierduti intru eternitate in al tau val s-au avantat Soldati si bagabonti, Si oameni mai de neam ingenuncheati cu toti au stat Caci tu ce in inimi si simtiri o data ne patrunzi Si de atunci pe toti in focuri ne scufunzi Ne arde, poate doare, ori e prea blanda? Sau intrebat cu totii... de e minune sau osândă Spre drumul lor in rai sau iad Nu si-au intors privirea de la tine fara sa fi lacrimat. Tu mama ai inceput a ma hrani cu afectiune Tu soața ai inceput a-mi scrie iubirea in nume Tu alinare cand ochiul imi ingenuncheaza Atunci cand glasul doar ofteaza Doar tu...pe jumatate care mi-o lipesti Doar tu...te aud citindu-le copiilor povesti. Si parca nu mai incetezi sa ma uimesti Cand toata oare te-oi cunoaste Cand voi stii de unde-ncepi si unde te opresti? Oare sunt trist de lacrimez? Oare sunt fericit daca zambesc? Oare ma-ncred in zborul tau ceresc? In ingeri iti gasesc adesea chipul Ma tot innebunesti ca „trece timpul!” Si n-o sa mai zambeasca asa dulce Ce, tu ii crezi cand ei iti spun ca frumusetea ta se duce? Nebuni ce n-au gustat din tine o farama Si cauta sa te bata cu pietre ca pe o profana cadana Nu stiu, ei nu stiu cine esti Desi despre tine au visat povesti ...Te indoiesti? Conteaza al tau nume? Femeie, altfel nu ti se mai poate spune Sa te alint, sa simti ca lumea ta mi se supune? Sa nu stii drumul, dar sa ma ai ca ghid pe aceasta lume? In bratele-mi sa nu vezi furtuna ce rupe tinuturi far’ de nume! Si nici uraganul sa nu-ti para mai mult decat o adiere pe-a buzelor goliciune! Nu dorm impacat cand stiu ca nu mi-esti prea fericita Te veghez ca pe-un prunc cand te vad adormita Pana ce te trezesti si uimita Ma intrebi de ce esti pe jumatate dezvelita! Iti raspund ca a fost vantul ce m-a suflat pentru o clipa de langa tine Tu razi brusc si imi ceri iar saruturi, imbratisari, manifestari de iubire! Uitam iar sa mancam E greu pana la masa sa ne-ntindem ...si uitam! Dar nu-i bai, las’ ca ne-nvatam! Suntem prea beti sa ne mai si miscam!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate