Ai pierdut speranța vieții
Pornit să luneci către ea,
Plăcerea vagă-a tinereții
Te împinge liniștea.

Un pas târât te-a îngropat
Într-un tărâm etern al gheții,
Închizi ochii, ești resemnat.
Un gest închis al feței

Întins, privind spre creste
Te joci trist cu liniștea,
Licurici știnsi formează feste,
Cuprinzi cu zâmbet moartea.

Copil singur între brazi
Scăldat în apă rece.
Părinte de ce nu arzi
Să-mi spui cum timpul trece?