Atunci…
S-a prabusit tot cerul peste mine
Si in nimic n-am mai crezut,
Speranta n-a fost, sa ma aline,
Nimicul si mai tare a durut.
Si-am stat asa trei zile incheiate
Ca un nimic cumva scindat
Dintr-un nimic ce nu se poate,
Ce nu se lasa divizat…
Cazusem mult, adanc in mine
Unde nimic nu mai era
Unde nimic nu reusea s-aline
Bezna care se-adancea.
Dar dintr-o data s-a facut lumina!
Si pentr-o clipa am orbit
Apoi m-am scuturat de tina
Cand bezna-ncet s-a despletit.
Cum poate fi nimicul ganditor?
Eu sunt! Cat sunt, cat oi mai fi
Si cand va fi atunci sa mor
Va fi doar pentru-a rasari.