mă preling printre lucruri,
bine dosit în viscerele iluziei,
bine dospit în mlaștina prăpastiei
ce mă desparte de realitate,
ancorat în portul unui vis
din care nu vreau să mă mai trezesc!
DA, vreau să dorm, să uit,
să mă afund în visul care mă devorează,
în visul pe care îl devorez,
visul în care tu apari mereu,
mereu melancolică, cu un zâmbet dulce-amar
încoltindu-ți pe buzele care îmi șoptesc ceva
nedeslușibil, ceva irepetabil și irevocabil
ca moartea,
visul din care doar tu
mai poți să mă trezești.