NU S-A-NTÂMPLAT NIMIC

Fecioară arămie cu ochii de opal,
Mireasa unui rege fără regat și cal,
Dezverginată-n piață pe-o ladă cu verdețuri,
Cu sticla și cu mâna, de negustori de prețuri –

Să uiți ! Să uiți, frumoaso ! Să uiți de tot, de teamă,
Cum ți-au împins în gură hulpavii o năframă,
Și cum ți-au lins buricul, cu bale de un cot,
Și-al treișpelea urlat-a, icnind în tine: “Pot !”

Și eu, poetul străzii, te-am admirat, frumoaso,
Strigând la fiecare, în gând, cu limba, “Las-o !”
Și eu, poetul străzii, te-am admirat, virgino,
Când ochii tăi de moartă, ștergându-i, mi-au spus: “Vino !”