agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-03-06 | |
Cainta
Maicuta draga, te-am visat amar plangand, Si printre hohote-mi spuneai,ca te-am uitat, Ca n-am mai fost la tine de cine stie cand, Si ca dureri cumplite te tintuiesc la pat ! Erai maicut-aievea in vis si eu plangeam, Stiind cA esti la Domnul, plecata dintre noi, Si inima-mi ardea in piept,caci nu puteam Pacatul sa mi-l spal, dand timpul inapoi. Din somn m-am desteptat plangand cu lung suspin, Caci tot ce-n vis spuneai era adevarat: La tine rar veneam durerea sa-ti alin, Si poate uneori ... aproape te-am uitat. Cum oare ai putut sa cresti atati copii? Faptura firava, pe toti la san ne-ai alaptat; Si pentru toti la fel, tu ai stiut sa fii, Si-n noptile de boala in ruga ne-ai vegheat. Ne-ai dat pe toti la scoli, si-oricat ti-era de greu, N-ai reprosat vreodata efortul ce-ai facut; Credinta si nadejde avand in Dumnezeu, O flacara ai fost, ce-n taina te-ai jertfit! Crescand, la rostul nostru cu totii am plecat La casa parinteasca venit-am tot mai rar; De fiecare data, cu lacrimi ne-ai rugat Sa nu te dam uitarii, dar fost-a in zadar. Prinsi de-ale noastre griji, stiam ca tu erai O sfanta candela ce-ardeai necontenit Caci pentru fiecare la Domnul te rugai Si orice rugaciune a ta, El a-mplinit . Ce mult doreai maicuta sa ne-ntalnim cu totii Sa mergem ca pe vremuri de hram, la noi in sat; Sa-ti vada toti vecinii copiii si nepotii Sa nu mai spuna lumea ca noi te-am fi uitat. Dar ti-a trecut viata in ruga, asteptand Cu trupul chinuit de boli, cu suflet frant , Iar noi nepasatori, ne-am strans cu totii doar cand Faptura ta firava plecat-a in mormant . Si-abia atunci maicuta am inteles noi bine Cumplitul adevar, cand ne-am intors plangand Si casa era trista, pustie fara tine, Ca ai plecat pe veci, ... si nu mai vii nicicand! * * * Si-acum mi-apari in vis : ma chemi sa vin si plangi Cu disperare-n glas, spunand ca te-am uitat; Cu jalea ta maicuta, tu inima mi-o frangi, Si-alerg s-ajung la tine, sa-mi spui ca m-ai iertat. Ingenuncheata-n ruga, cad astazi la mormant Sa-ti spun cat te iubesc ... si cat imi e de dor, Si n-am alta speranta decat la Domnul Sfant, Caci plina de cainta voi fi, pan-am sa mor! August 2002
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate