agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1731 .



Cainta
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [razadeluna ]

2005-03-06  |     | 



Cainta

Maicuta draga, te-am visat amar plangand,
Si printre hohote-mi spuneai,ca te-am uitat,
Ca n-am mai fost la tine de cine stie cand,
Si ca dureri cumplite te tintuiesc la pat !

Erai maicut-aievea in vis si eu plangeam,
Stiind cA esti la Domnul, plecata dintre noi,
Si inima-mi ardea in piept,caci nu puteam
Pacatul sa mi-l spal, dand timpul inapoi.

Din somn m-am desteptat plangand cu lung suspin,
Caci tot ce-n vis spuneai era adevarat:
La tine rar veneam durerea sa-ti alin,
Si poate uneori ... aproape te-am uitat.

Cum oare ai putut sa cresti atati copii?
Faptura firava, pe toti la san ne-ai alaptat;
Si pentru toti la fel, tu ai stiut sa fii,
Si-n noptile de boala in ruga ne-ai vegheat.

Ne-ai dat pe toti la scoli, si-oricat ti-era de greu,
N-ai reprosat vreodata efortul ce-ai facut;
Credinta si nadejde avand in Dumnezeu,
O flacara ai fost, ce-n taina te-ai jertfit!

Crescand, la rostul nostru cu totii am plecat
La casa parinteasca venit-am tot mai rar;
De fiecare data, cu lacrimi ne-ai rugat
Sa nu te dam uitarii, dar fost-a in zadar.

Prinsi de-ale noastre griji, stiam ca tu erai
O sfanta candela ce-ardeai necontenit
Caci pentru fiecare la Domnul te rugai
Si orice rugaciune a ta, El a-mplinit .

Ce mult doreai maicuta sa ne-ntalnim cu totii
Sa mergem ca pe vremuri de hram, la noi in sat;
Sa-ti vada toti vecinii copiii si nepotii
Sa nu mai spuna lumea ca noi te-am fi uitat.

Dar ti-a trecut viata in ruga, asteptand
Cu trupul chinuit de boli, cu suflet frant ,
Iar noi nepasatori, ne-am strans cu totii doar cand
Faptura ta firava plecat-a in mormant .

Si-abia atunci maicuta am inteles noi bine
Cumplitul adevar, cand ne-am intors plangand
Si casa era trista, pustie fara tine,
Ca ai plecat pe veci, ... si nu mai vii nicicand!
*
* *
Si-acum mi-apari in vis : ma chemi sa vin si plangi
Cu disperare-n glas, spunand ca te-am uitat;
Cu jalea ta maicuta, tu inima mi-o frangi,
Si-alerg s-ajung la tine, sa-mi spui ca m-ai iertat.

Ingenuncheata-n ruga, cad astazi la mormant
Sa-ti spun cat te iubesc ... si cat imi e de dor,
Si n-am alta speranta decat la Domnul Sfant,
Caci plina de cainta voi fi, pan-am sa mor!

August 2002

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!