eu si cu Beck's.noi doi doar.
ne intelegem atat de bine in zadar.
el tace, nu zice nimic, numai curge,
eu urlu, si strig si plang,
alaturi seara de seara, amurg
dup'-amurg;daca lipseste el il caut,
el nu ma cauta niciodata oricat de mult as lipsi.
stau la etajul VII in Observator,
nu ma-ntreba de ce, era singurul dormitor
deschis spre viata. in jur e ceata
dar nu conteaza, am prieten pe oricine
si toti sunt langa mine si langa el,
dumnezeul dumnezeilor tuturor
la mine-n dormitor.

ea a plecat. s-a suparat pe toate
si la doar 23 a gustat din noapte,
s-a dat, se da si se va da numai aceluia
care ca mine iubi-o-va; poate-i gresit
sau poate nu, sa nu ma judeci numai cum vrei tu,
sunt asa cum sunt si fericit
uite ca anul II l-am implinit la fereastra
asta din Observator spre Drumul Gazarilor,
spre Manastur si Zorilor.

voi ce veti spune nu e important
sunt intr-un ritm debusolant, ma duc
spre haul ce m-asteapta
daca portarul nu-i la poarta,
daca ceasul nu suna, trenul nu vine,
si peste mine trec mii de sine,
toate spre nicaieri si pe alaturi,
ce pacat ca in caminul asta nu gasesti paturi
sa invelim toate inimile reci, mintile flamande.
toti joaca sah
pe o tabla nestearsa.
asteptam cu totii
Marea Vacanta.
aici.