în seara aceea eram singurul om viu din Boston
încercam să îmi aduc aminte cum de ajunsesem acolo
aveam buzunarele pline de bile colorate
le spuneam deceuri și le aruncam în direcția oceanului
(eu știu întotdeauna în ce direcție e oceanul) știu
număram pe degete anii mă opream legal la douăzeci
nu sunt un monstru dar nici nu aș fi regretat să am mult mai multe
degete de gumă de marțipan de plastic reciclabil
degeaba
îmi închipuiam că după ce voi termina numărătoarea
am să te găsesc în spatele meu întinzându-mi un deget
ai cumva nevoie?
gluma următoare e previzibilă, implică toată mâna
picioarele nopțile tăcerile cu sau fără subînțelesuri
totul
poate fi luat după ce întinzi magicianului un singur deget
unii ar spune vampir - eu prefer magician -
prefer sa îmi lungesc secundele
ca pe un elastic de chiloți
sau (mai bine) ca pe o gumă de mestecat oferită nadirului
bat din palme ca la circ
în Boston se lasă pentru a treia oara seara
ce oraș frumos ce oraș frumos
cum altfel ar putea fi un oraș în care totul se întâmplă
când bați din palme
se termină filmul
se aprind luminile
în mâna ta dreaptă au mai rămas două degete de numărat
ar trebui să ghicesc
care?
o goeletă rătacită îmi face din ochi
unde?
asta e întrebarea
mă lovesc de oamenii aștia atât de morți și de ocupați
în brațele mele stă cuminte întrebarea
mă ține cu mâinile de după gât
îmi spune să am grijă la borduri
la mașini rătăcite în viteza a doua
eu zâmbesc deloc enigmatic
scriu pe ușa prăfuită a unui autobuz oprit în stație
fiecare pereche de brațe
are comoara ei
întrebarea dă cuminte din cap
spunându-mi pe nume
mă prefac puțin supărat
mai încearcă
nebunule
aiuritule
obsedatule
(obsession means forever)
zâmbesc și îi arăt ecusonul din piept
mă numesc shiva
am mai mult decât o singura pereche de mâini
spun

e o noapte ca oricare alta în Boston
un om ca oricare altul va învia întreg orașul
care cu bucurie îi va veghea încă un vis
redenumindu-i recunoscător brațele