agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-03-14 | |
Ultimul poem pe care îl dăruiesc
Ce caldă și atentă așteptare te-a împletit pe mine! icoană ferecată în carne, mi te-ai răsucit pe umăr, ca un lanț bătrân pe butucul fântânii cu roată. astăzi zadarnic acorzi importanță hainelor tale puțin subiective și îmi gătești lumea ca pe un fel de mâncare. mă așez lângă tine la masă și văd că ți-ai cam întinat fericirea cu câteva dorințe... pe ochii mei ai desenat puține gesturi și un zâmbet și ți-ai lăsat părul să curgă peste interiorul acestei case și peste tot ce se întâmplă. ești umană din când în când, ca o expresie dintr-o limbă aspră, uneori barbară. imaginea lunii, destul de banală, s-a transpus acut într-un ritm al emoțiilor noastre. amândoi poeți, te invit să mai vedem o dată luna, ca pe un cap de copil..., plus stele stupid de multe, care aleargă spre noi nemaiexistând. peste drum de galaxia noastră, acoperită în parte, după cum am zis, cu părul tău, o biserică mărginașe își așteaptă orașul fără nici un gest. vezi tu oamenii aceștia cât de centrali se cred față de ei înșiși? icoană plină de minuni, ferecătura ta de carne mai trebuie împănată, iar pe deasupra noastră, în locul îngerilor, trec berzele cu picioarele albe. nu trebuie să te șterg de praf, de timp, nici de fumuri, cu toate că te văd pâlpâită pe alocuri cu flacără măruntă. o fi vreun dor al sângelui de a pulsa și mai departe decât trupul sau orice altceva. nu trebuie să te șterg, să intervin pe tine conform unor principii generale și-a unor norme seci date de Ministerul Culturii. tu trebuiești doar împănată, nu mult, numai pe ici, pe colo. îmi pari spectaculos de aptă pentru ritualuri cu omenirea mea! dacă ar fi cazul, te-aș ține în mâini cu vrednicie, plus alte stări la îndemână, și la Dumnezeu m-aș duce cu tine ținându-te de margini pe deasupra omenirii. că, uite, nu mai plouă! într-o zi mi s-a părut că sprâncenele tale și fruntea au mirosit a dulceață de nuci. o fi fost vreo minune! sau nu știu ce-o fi fost. dacă aș putea să cumpăr de undeva fluturi mai cuminți, i-aș învăța să zboare numai împrejurul acestui chip al tău, ca împrejurul unei singure flori dintr-o întindere mai vastă. ce fel de floare, iarăși n-ar conta. toate câmpurile de flori ale acestei lumi mă așteaptă să-ți fac o coroniță. ar conta, să știi că ar conta! cu toată goliciunea ta (plină de din loc în loc cu flori) m-ai căutat să te împletești atentă împrejurul inimii, ca o coroniță. oamenii, în libertățile pe care și le știu, sunt ca niște fluturi. icoană plină de lumini, ferecătura ta de carne mai trebuie împănată. să nu se desprindă într-o bună zi și să cadă. sau nici eu nu mai știu pentru ce.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate