Tu cel ce cauți taina într-o filă
Cutreierând neistovit izvoade
Și năzuiești spre-ascunsele monade
Spune-mi cinstit : te-ai îmbrăcat în milă ?

Tu cel ce-ntinzi necercetate nade
Pe luciul apei, curgere fragilă,
Și-ți treci ființa rece și debilă
Prin ochiul gol din veșnice năvoade

Tu ce-mblânzești sălbatice feline
Cu-n singur fir de iarbă din ogor
Și vrei să strângi nădejdile ciorchine

În duhul frunții, vag și temător,
Răspunde-mi, frate, sincer fii cu tine
Ești zeu de-acum sau ești tot muritor ?