agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-03-21 | |
De as putea inchide portile trairii noastre doar pentru o clipa
Si de-as putea strabate ca un vant in lumea ta Poate ca moartea n-ar fi pentru mine o risipa Ar fi o dulce revedere a unui vis tacut si amar Ar fi o implinire a unei dorinte ce arde mocnit,dar in zadar... CE SUNT DORINTELE? Daca nu iluzii desarte,sperante nemuritoare Stranse cu putere in bratele celui ce moare CE SUNT DORINTELE? Daca nu dureroase neimpliniri,vedenii crunte Al unuia al carui un firav drum se numara-n secunde Si MOARTEA... nu-i asa de dureroasa cum este roua vietii Si-n fond nu moartea sta prapastie la ruinele cetatii Ci VIATA!Cu naprasnicile ei trairi ucide tot in urma nelasand nimic E ca o raza de lumina ce explodeaza in culori Si dupa care apoi vin NAVALNIC nori Ce vor sa piara totul din simtiri nebune ce-n inima sunt stranse PRAPAD...Saracele!cu aripile arse s-au prabusit infranse Pot oare valurile sure sa rupa din stanca suflarea? DA!Asa cum au pierit stelele si-n locul lor a aparut o luna aprinsa Asa cum din pamanturi uscate s-a infiripat marea Asa si tu te-ai pierdut ca om din viata-ti stinsa Dar ea saraca? cu ochii ei cei blanzi? Doar ea ti-a alinat de-atatea ori durerile Si chipul ei atat de luminat de mama Te-a alintat!o iubesti pe ea ca o LUMINA Caci doar c-un zambet iti dadea din nopti de-arama Dulceata de trandafir...si firava te-acoperea cu razele ei Ca un cearsaf din flori de tei si te strangea de mana Privind in urma la izvoarele ce curg Pasind cu greu pe cioburi de amurg Au tresarit in fata mea vanturi ce inca mai bat Si apoi muntii iar s-au prabusit si apele s-au rasculat Zarind in fata orizontul tulburat,trecand prin CHINUL infinit M-AM RIDICAT! Si aripile tale sunt pentru mine mister de ganduri fine Cand armatanurile ma usuca si ma prabusesc Imi dai putere si te simt plapand precum o pana Si cand din nou ma inspaimanta pieirea ta Si vreau sa IL urasc Mi-apari ca o ICOANA Si-oricat de greu si-oricat de cenusiu e cerul Si-oricat de multe lacrimi curg chiar rasturnand eterul Si-oricate flori s-ar ofili si zambete de s-ar topi in noi Oricate stele ar cadea...tu nu vei mai veni inapoi Dar soaptele tale si suflarea ta de inger statator Ma incalzesc...si totu-i trecator... Doar clopoteii suna caldura ta ca pe un rasarit Doar ei au rasadit o raza de speranta in noptile cumplite Si-oricat de apasatoare ar fi golurile nesfarsite si urletul inabusit Si-oricat de mult ar rupe din noi pacatul stramosesc CA INGER N-AI MURIT! Si-oricat de mare ar fi distanta cernuta de furtuni Ei te iubesc...si tu esti fericit O,suflet pur,patrunzi atat de calm si cald Caci totul capata un farmec ,lumini se nasc din fad Si esti o umbra dulce pentru fiecare Un sprijin pentru toti ce nu mai pot si cad Si-oricat de adanca ar fi rana si-oricat de mult ma doare Doar gandul ca un inger ma tine de mana si ma ocroteste Doar gandul tau ma incalzeste Stiind ca-mi vei sadi in suflet suflare de la EL Ca te-ai jertfit pe-altarul raiului sfintit Doar gandul...ma face sa ma simt atat de pura CA UN MIEL Iar tu esti pentru mine...din cer venit... Si sunt atatea caprioare ce zburda Si-atatia fluturi ce danseaza Si inimile atator oameni ce inca mai vibreaza Chiar daca adierea sufla surda Chiar daca trilurile imprastie un parfum tacut Si e racoare pe pamantul acesta parasit Dar ca un mir din lemn de cruce m-ai incalzit Si e intuneric pe acest tarm abandonat Precum o candela aprinsa m-ai luminat Imaginea ta e poate cea mai dulce si nevinovata Precum clipirile de crin ...ca o iluzie visata Da.chipul tau e-o reverie de la Dumnezeu Si-ti multumesc cu inima curata Din suflet clar si lin Ca n-a incetat vantul sa bata Ca soarele voieste sa vina ...mereu Iti multumesc deplin... ca esti INGERUL MEU
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate