agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-04-08 | |
Poem plimbat de pe străzi la o casă
Te-am văzut într-un oraș de ploi, treceai rîzînd pe după nori și învelită strîns în rochii, te subțiai prin lumea largă, mirarea arcuindu-ți ochii. iar ochii mei se ascuțeau de soare și de rîs, apoi mi ți i-am înfipt în spate și în coapse. rănită poetic și mulțumită de eroicul act, te-ai întors și ai așteptat poetul să-și ajungă ideea… cu un zîmbet cald, îngăduitor probabil, l-ai adunat de pe străzile lumii. vocea ta rătăcitoare printre alte chipuri o auzeam aproape, la o întindere de gură: “mă gîndisem să te sun, ce bine că te văd, aș vrea să vii la mine să m-ajuți să fac o scrisoare de intenție, îmi trebuie la București la o firmă de produse din piele, se dă un concurs pe 16 pe un post de traducătoare, aș vrea să fie o scrisoare beton, să atragă ălora atenția, cu text persuasiv, așa cum faci tu. mi-ar plăcea să merg în București, sînt alte perspective, am unde să stau și voi fi și singură. ce poți să mai faci în orașu’ ăsta?” după un suc la una din acele terase din centru, cu vorbe fără rost și tineri plini de vorbe, te priveam în camera albastră cum respirai cu mintea obosită, ca o pasăre-n migrare către sentimente… îmi doream s-ajungi la București, aș avea și eu unde să mai trag atunci cînd vin cu treburi pe la capitală, ai tot ce ar putea să te facă fericită acolo, plus gratuități pe transport. nu mă grăbeai să-ți fac scrisoarea, îmi construiai atentă atmosfera, să nu irosim inteligență prea multă, să pot să fiu în gîndire drăguț și marea așteptare era un ciorchine din care gustam temători cîte un bob. te voi desăvîrși în stări confecționate, tu vei fi o femeie anume și deja am început să dansăm cu gesturi banale de viață. printre noi pisica ta trecea cu coada ridicată cerîndu-ți de mîncare și-n camera albastră căzuseră bucăți de cer. Bucureștiul departe era, firma cu produse din piele se pregătea să moară înciudată pentr-o noapte. nici nu știi cît îmi doream să iei concursul privindu-te cum îți mai mîngîiai felina primită-n dar la ziua ta de naștere. și ce mișcări aveai în blana ei cu mîna ta subțire! mi-am amintit atunci de bătrîna Mitra cînd torcea din caier lîna. îmi ești mai dragă azi decît copilăria și e cel mai frumos lucru pe care găsesc acum să ți-l spun. “te sărut, scriitorule, să nu uiți să-mi faci scrisoarea, ai spus că ai onoare armânească, figură ce ești! pînă cînd o vei aduce, să te gîndești puțin cum s-ar analiza postmodern următorul text în plural academic: «mai treci, neică, și tu dealu’/ și vino la noi cu calu’!»”
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate