Și iar este toamnă


Și iar un anotimp
și mîini osoase și lungite din arbori
au dezbrăcat cerul să-i ofere sărutul…


și arborii aceștia mai plîng
și vîntul acesta mai spune
că lumea se întoarce în frig
din pricina noastră.


orizontul se înnoadă în șoapte
și noaptea – o haină-nvechită
îmbrăcînd un cer rușinat.
mai sînt niște păsări ciudate
mușcînd din haina aceasta a lumii
și luna precum o femeie ușoară
mă privește și trece din copac în copac.


ca o monedă de aur a fost dăruită cu milă
acestor femei cerșetoare de atingeri
rezemate și nude.


istorica poartă mă cheamă la anotimpul umed
și mîini osoase și lungite din arbori
au dezbrăcat cerul să-i ofere sărutul.