Stins

(amintirii bunicului meu)


S-a mai întors o dată brazda,
La început de toamnă, de nou drum,
Și-ai fost menit să fii tu gazda
Focului stins, umbrei de fum…
La tine-n bătătură,
Semințe împrăștiate
Când soarele se culcă,
Par zâmbete trișate
Iar puii nu mai suie,
Pe umerii uimiți,
De zgomotul de cuie
Ce intră în brad cuminți…
La crâșmă, al tău prieten
Își soarbe țuica încet:
Acum, el te așteaptă
Tu, ai plecat discret…