Privesc sfios spre mine,acolo unde ar trebui sa fie inima
si-mi vad crescute lianele timpului pe tot pieptul,
ochii-paienjenis de vise si ganduri nu mai patrund acolo
unde blanda lumina sfredeleste si focul,
si raman trist de mana cu farmecul iluziei de pretutundeni.
apoi,obosit de cautare,antic artist al esentelor placute,
ma las imbratisat de sarutul tau,poate o poarta de evadare
din magistralul labirint oglindit de cer in fiecare...