O albină-n floare
Culege dulcele nectar
Ciripitul păsărilor emană veselie,
Un cântec fără de srârșit e totul...
Ș-un zbucium e inima mea

Regrete mă cuprind
Sufletul meu era o hartie in mâna ta
Nările mele nu cunosteau un miros
Care să nu fie al tău,
Trupul îmi vibra doar la atingerea ta
În oglindă,dimineața
Chipul tău îl vedeam
Dar ai mototolit hârtia
S-acum îmi regret doar prostia
Pe-o hârtie voalată
s-ar putea face o adevărată operă de artă.