agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-04-18 | |
Autobiografie
10-11.01.2004. M-am născut într-o vreme Incertă Într-un sat Netrecut pe hartă ! Þara era ocupată de ruși, Secetă cum nu se pomenise, Mama epuizată De chinurile facerii, Iar râul Argeșel Aproape secase ! Toate astea le-am aflat Mai târziu ... Prima mea amintire Este o... poză Tata, mama Și la mijloc eu Într-un costum cadrilat Și-având pe cap Bucle și cârlionți Apoi m-am tuns zero Și-am început școala... Într-o zi tata M-a luat cu el la o adunare Într-o sală Unde atârnau tablouri uriașe Marx, Engels, Lenin, Stalin, Moghioroș, Gheorghiu Dej Și alții pe care nu-i țin minte! În fața oamenilor din sat, Care așezați pe bănci Care pe scaune, O masă cu mai mulți inși. Alături de mine, în picioare, Tata își trăgea ușor barba Iar cineva din prezidiu Tuna arătându-l cu degetul Acest exploatator V-a supt sângele ... Ce s-a mai întâmplat atunci Nu-mi amintesc Doar că de Anul Nou La o serbare cu Moș Gerilă Am fost singurul copil Care n-a primit biscuiți Și bomboane Mă chircisem în aceeiași sală A Căminului Cultural Fiindcă mi-era rușine să privesc oamenii Socotind că sunt cel mai rău Copil din lume Apoi tata m-a luat De mai multe ori În niște călătorii Al căror rost Abia mai târziu l-am înțeles Am urmat un liceu Undeva în Ardeal Să mi se piardă urma Că sunt fiul tatei Acolo m-am îndrăgostit De Ilonca, o unguroaică blondă De Carmen jumătate săsoaică Și mai ales de ochii albaștri Ai Feliciei Mult prea naivă Ca să nu spun ... prostuță ... Ea mă iubea Fiindcă eram bun La matematică De-atunci doar pe Carmen Am întâlnit-o adesea ... Cinci ani de studenție Nu m-au ajutat să aflu Tainele lumii Derivatele, integralele, Laplacianul Și formula Energiei Nu îmi spuneau mare lucru ! M-am specializat În științe tehnice Printr-un doctorat Inutil Că tot nu știu Rostul nostru În această lume Doar mama îmi spunea uneori În propoziții banale E atât de scurtă viața Și cât trăim Alergăm, alergăm După tot felul de lucruri Inutile Îți mulțumesc că ai găsit Timp Să vii să mă vezi ... Cuvintele acelea Ard azi Când ea nu mai e ... Am : O nevastă, o fiică O soacră, două cumnate Și mai mulți nepoți Un câine de casă Ursache îl cheamă Și încă unul Pripas Luptându-se și gelozindu-se Cu celălalt Pentru mângâierea mea, Destul de rară O pisică fără un ochi Stivit de roata unei Dacii, Se arcuiește și se freacă De picioarele mele Însoțindu-mă prin toată Grădina În cele din urmă Convins de torsul ei Fur bucata de carne Din oala soacrei mele Și i-o azvârl Cât mai departe în curte Mai am ceva albine Și bucuria când le văd Vălmășindu-se la urdiniș Câțiva piersici plantați Cu mâna mea Și ceva vie Prin care mă plimb, o sap, o leg Și-i mângâi strugurii Nu am ... măsele și Smerenie, Forța de a nu răspunde Cu rău Răului ce mi se face ! Și mai ales Răbdare până la capăt Și încredere că mă pot hrăni Doar cu apă Și lumină Azi știu1! Taina O putem afla Și prin muzica Interpretată din inimă Poate de aceea Când fiica mea Urcă pe scenă Mă trezesc că-l însoțesc pe tata În drumurile inițiatice O aud pe mama spunându-mi Să nu uiți Când pornești la drum Fă-ți semnul crucii Sau îl văd pe Pripas Zbughind ca o nălucă Noaptea Se oprește brusc, Se întoarce Și se aruncă La pieptul meu Fiincă i-am dat Pentru scurtă vreme Drumul din lanț! Nu mai e nimeni din cei pomeniți Mai sus.... Iar eu lăcrimez ușor În timp ce lumea Aplaudă furtunos Muzica interpretată Din inimă De fiica mea ... Nicolae Aurelian Diaconescu
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate