agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-04-18 | | E vast, e pustiu, durere-n tăcere, de-a suferinței rană viu întru înviere… când spre iertare se-ndeamnă gândul unui muribund sărac, aprind-o lumânare arsă de teamă, mă pătez cu ceară ș-apoi fac semnul crucii privind cum mâna-mi se-ntărește-a povară, iar partea dreaptă-mi i-galbenă a mort, căci stânga asupră-i încet se-coboară, pielea scrijelindu-i lăsând dâre de foc... gol și-ntuneric doar mă-nconjoară, iar eu, la mijloc trepidând, ale părului fire sunt negre de ceară, pe chipu-mi străveziu se vede curgând ...umila iertare... e ploaie si vânt, în pustiu sau în zare, iar norii plângând, și iarna răsare din focul arzând, din flacăra-i mare se naște-implorând ...umila iertare... a unui muribund cu lacrimi rebele, de pe pleoapele-i grele sânge picurând, din trupu-i vlăguit vertebre rupând, ș-inima i-a amorțit când dorm în lalele suflete gemând, frânturi de durere cu iz alb de pace dezvăluie-n tăcere cum în țărână se preface moartea – liniște și iertare... e foc obosit, și apele-s murdare, pustiul a pierit, păcatele-s amare; cu spiritul slăvit, cu brațele deschise, îmi cer iertare îngerilor din vise... Azi Moartea Infinit Naște
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate