Din nou aștept noaptea
Să trag jaluzelele
Și becul să apună...

Să văd iar stelele
Fosforescente,lipite pe tavan
Și-n centru marea lună,
Fosforescentă și ea.

Să simt cum
În tăcerea camerei mele
Îmi răsună în ureche
Un bâzâit de țânțar.

Văd cum mișcă
Încet,peștii de plastic
În acvariul electric
Și simt cum mă mușcă
Þânțarul flămând și nemernic...

Stelele încep să dispară.
Peștii au obosit.
Þânțarul stă să moară
Strvit pe zugraveală.

Ochii mei uită noaptea
Și așteaptă o dimineață
Ca să vadă răsăritul
În geamurile ferestrelor
Blocului din față.