i-am prins într-o doară chipul
prizonier în fotografie alb negru
voiam să văd dacă pot citi suflete
în colecția mea de albume goale

îmi zâmbesc unde
în tremur ud oglindit printre nori
ca vulcani de lumină
deveniți iris de ape

l-am surprins cu urechea plecată peste albastrul oceanului
căutându-și izvor cântecului pe valul cel mai înalt
fluturi vioi evadează din pieptul mișcând în ritmuri alerte
de inimi
am citit un acord de chitară cu sunetul mării
în corzi descâlcite
de triluri pereche