Variantă


Cu frunze pe degete îmi mîngîie ceafa de noiembrie.
marea pasăre lipită de orizontul orașului revolut
a slobozit din plisc lumina și lumea.
în urmă, noaptea închide ochii tăcerii.
versurile nu măsoară omul.
țin în brațe frumoasa iubită a unei cunoștințe,
venită după sfaturi – și i le voi da.
așteptăm fiecare cu sufletul rezemat de trupul celuilalt
mania începutului unui cîntec,
șansonetă, Sena ca o venă cu buchiniști –
capilare ale unui albastru animal tîrîndu-se în cer
și în inspirația lui Emerson, Lake & Palmer.


ca om am o întreagă noapte ca să-mi supun zeii.