Prin fumul țigării ce arde,
zăresc un nou vers așternut
cu grabă-n simboluri cernut,
pe care timpul nu-l va roade.
Ieri a fost clipa-aceea efemeră
cu întortocheate chei de vânt,
ce au născut un gând plăpând
lăsând în urmă o himeră.
Astâzi, e fumul ce lasă urme
printre cuvinte rătăcite-n van.
Din vise am făcut un lan
și unul câte unul, să se curme
când mâine-o să privesc, pătruns
de toate ideile pierdute,
ce pe rând vor să asculte
în urma timpului ascuns.