Încerc să-mi înțeleg menirea,
Să înțeleg tot ce gândesc
De ce mi-e frică mă feresc
Să nu mă vadă.

Dar cum să fac, cum să ajung
La tot ce este mai frumos
Cum să ating acolo sus.

Sau poate trebuie să cad,
Și să privesc dincolo, jos.
Să-ncerc să sparg un piedestal.

De ce nu-mi este de ajuns
Tot ce eu am, ce nu râvnesc,
Tot ce îmi este de ajuns,
Tot ce primesc.

Dar vreau să fiu acolo sus,
Sau să cobor,
Să fiu răpus, să nu mai zbor.

Mi-e dor de dor.