Noaptea liniștea-i deplină
Luna-i rece și e plină
Ninge des și-n alb veșmînt
Fulgi se-aștern peste pamînt.

Albu-ncet ne inconjoară
Vîntul suflă ne-nfașoară
Fulgii-n noapte luminează
Și pe drumuri se așează

Și încet, încet se-adună
Strălucind sub mîndra lună
Ninge, ninge, ne-ncetat,
Totu-n jur s-a-ntunecat

Și zapada crește, crește,
Se așterne nu se-oprește
Fulgii cad și ne adapă,
Cad nameții ce ne-ngroapă

Pe picioare se-nfașoară,
Ne opresc și ne doboară
Și ninsoarea se-ntețește
Păru-n creștet ne albește!

Ninge ninge si-i prăpăd
E-ntuneric, nu mai văd
Fulgii-n alb m-au îmbracat
Trupul tot mi-e înghețat

E tîrziu, și-mi este frig
Și încerc, încerc să strig
Dar cuvintele se-opresc
Nu pot, nu pot să vorbesc

Buzele mi-au înghețat
Trupul tot e-ncătușat
Hainele-mi sînt toate ude
Strig, dar nimeni nu m-aude.

Ninge, ninge, ninge sfînt
Fulgii cad peste pamînt
Albul peste noi domnește
Și zăpada crește, crește.