Mi-e râul descântat de salcii triste
și valul, de vânt mi-e mângâiat
iar stâncile în brațe-mi sunt trimise.
Malul rămâne-n urmă sfărâmat.

Mi-e frunza rătăcită în culoare
și scuturată în amurg,
se uită cu regret în depărtare.
Aud secundele cum curg…