Ce stii tu, vântule,
despre sufletul omului -
Tu, care esti pururi nelinistit?
Ce stii tu, valule,
despre sufletul omului -
Tu, care esti infinita framântare?
Ce stii tu, stea din înalturi,
despre sufletul omului,
Tu, care esti stralucitoare speranta?
Ce stii tu despre sufletul tau, omule,
Tu, care amesteci nelinistit
lacrima cu zâmbetul,
Tu, care-ti framânti gândul
cu infinita speranta,
Tu, zidire efemera,
ca vântul, ca valul, ca lacrima,
Stralucitoare ca steaua ce lumineaza
oceanul adânc al tacerii?
Ce stii tu, munte iubit, despre dorul meu
Îngropat în lacrima amara a sufletului?
Ce stii?...