Pustiu si intuneric,o liniste macabra tulburata doar de niste zgomote infundate de artilerie…mereu e asa.
O umbra gri verzuie se tara incet in mersul ei pe un drum de tara…un transmisionist fugit de regimentul lui, un tanar visator ingrozit de realul slujbei sale ’’nevinovate’’-un dezertor.
Amarnic sa dezertezi in razboi.Pentru ce ?Sa vezi plumbul si din alt unghi ?Sa vezi mortii mai putin insetati ?De ce ?
Mergea greu iar afara ,in noapte, ploua foarte tare…Cu ranita doar pe jumatate plina,caci si-a aruncat statia de emisie-receptie undeva pe drum incerca sa ajunga la un oarecare adapost.Pe fata lacrimile ii erau indulcite doar de apa picaturilor de ploaie, dar tot la fel de usturatoare ramaneau
Era poate prea tanar, caci a intrat in razboi imediat ce a iesit din scoala militara si nu se astepta sa vada macelul realitatii.trei colegi de-ai lui fusesera ucisi de o mortiera inamica ce le-a lovit cortul direct in plina noapte,a cazut destul de ciudat : exact inte ei, n-a explodat desi erainfipta in nisip dar dupa mai putin de un minut s-a declansat...el era in cortul vecin cu superiorul la o discutie si sacul lui a ramas gol…nimeni nu a indraznit sa se apropie de mortiera banuita ca fiind defecta de teama ca nu cumva sa o declanseze dar totul a fost in zadar chiar si acea liniste sau acel moment de incercare atat de lung si totusi mult prea scurt.Cei trei au avut sansa sa fuga,sa se salveze dar nu ,ei au preferat sa se uite la tacuti la acea minge cu aripi de fier ce vroia sa-si vada parca victimele in agonia ultimelor momente sau poate a vrut sa-l astepte si pe cel de-al patrulea insa nu a avut prea multa rabdare iar trei vieti i-au fost, aparent, indeajuns…gandul ca poate el, chiar si un amarat de transmisionist tanar ,poate ar fi putut sa faca ceva sau macar sa fi fost si el acolo …poate ii era mai bine.
Noroiul era tot mai mare iar bocancii ofiterului tot mai grei.Pasii lui erau tot mai rari si tot mai inceti de parca mii de maini de lut ar vrea sa-l tina-n loc si sa-l traga in jos.Frigul il macina usor dar crancen iar zareai-i era luminat de fulgere si de exploziile obuzeler grele ce cadeau toata noaptea era ca o lupta intre…cer si pamant, intre Dumnezeu si om cata agonie :atunci de ce mai lupta daca tot stie ca va pierde…
Gandurile ii erau tot mai ambigue si tot mai amagitoare…
In ploaie .in lumina unor fulgere ce cadeau si urcau spre cer o umbra cade in genunchi si un foc de arma face mai multa liniste in lumea unui tanar transmisionist fugit de regimentul sau.