A cui sunt eu, de unde vin în lume,
Și, mai ales, ce port pe sub veșmânt?
Răspunsurile vin să se rezume
Când se lipește trupu-mi de pământ.

Și simt Geneza-n mine cum se scrie
Prin oase, când îmi umblă generații
Tăindu-mă cu mii de bisturie
Croind nebănuite destinații.

În carnea mea se naște-o teamă veche
Când sunt așa aproape de pământ
Mă simt cu el pereche-nepereche
Din el venind și-n el aflând mormânt.

Mă las iluziei dospită-n patimi
Să-mi scrie clipa, mie, cuvenită
Bagaj de zâmbete, dureri și lacrimi
O mână de pământ împodobită.