Sunt doar un călător
și pribegesc printre scântei,
mă trec tot felul de idei.
Mă aflu în cădere-n zbor.

Privesc pustiul printre stânci,
ascult cum vântul bate…
Străine îmi sunt toate
și văd secete-adânci.

Perdeaua de morgană
dispare printre ploi
și-ți văd umerii goi.
Iar zorii te aclamă.

Împrăștie tot fumul,
să te cunosc mă lasă
de nu, voi arde-n transă.
Și pierd în urmă scrumul.