Ruga va zic
cad stolurile luminii
cu iz de lacrima atarnata pe aripi,
ecou rece dar linistit
usuca poezia iubirii
dintre celelate cuvinte
si cearceaful ud al cerului
acela intins dincolo de limite,
in care ne-am nascut visele
ca samburi pulsand inaltare
omagiu pietrei rotunjita inima
din care uneori ne graiesc
apasarile vremurilor si privirile
insetatele licori repezi
rupt de timp, ruga va zic
se prabusesc umbrele icoanelor
intetite de vami apoi tremur
anuntand focul ultim care strecoara
gandurile de piele si ne zboara
mai sus c-o iubire,
in locul numit la cruci
acela cu lespedea-ntoarsa
in inimi, acasa !

din post curge izvorul
la care ne-am inecat raiul
la ultima dezvelire alba
acum ne curg pasari prin clipe
si ne pregatim de trezire
vin, incet vin sa va fur
apoi ... magie