Lecția despre femeia-curcubeu


Nu simțisem fandarea
și apropierea scheletului în scenă,
venea zîmbitor cu răspunsul pe buze:
azi vă voi ține
radicala lecție despre femeia-curcubeu.
ea nu poate fi
gîdilată de albastrul cel mai albastru al cerului,
ea nu poate plînge și nici întreba.
față de lume prezintă o
durere acută spre cronicizare
la nebănuita bază a culorii roz.


văzînd că în sală
locul luminii ce-a curs
a fost ocupat de tăcere,
extravagantul umorist schelet îmi dă mie cuvîntul:
problema filosofică a femeii rămîne închisă,
pînă cînd din acest curcubeu
se aprinde o culoare în durerea lumii
și doar o culoare se mai poate aprinde...


ochiul de filosof și o neimportantă lumină
în valoare
totdeauna vor pune această culoare
de legătură cu ființa.


în sală, un hohot de rîs se transforma în istorie...