Plăcerea-ți joacă-n iris
dorit de-un verde crud,
doar tu poți arde-n vis
culori. Acum s-aud
cum vântul în frunzare
se zbate lăcrimând,
uitând de lună și de soare
cu mângâieri, gemând
de lenea unei patimi,
ce din sărut furată
lasă loc unei lacrimi
în suflet, ce odată
cu greu așteptat,
dar cu finețe a cernut
acel sărut furat.
Și i-a rămas atât.