In ton de gri am desenat Cuvant,
Ce-i dus mai bine de o noapte
De vant, de ganduri, pe coama unui val,
Catre nisipuri miscatoare
Si dune cate sapte.

Sunt la pahar.Si-n fum de iasomie
Cuvantu-i scufundat catre Picior.
Am vrut sa-i dau sarut nichitiastanescian
dar nu in talpa, ci pe glie
si mi-am dorit sa calce
Pamantul miscator.

Sub umbra boltii-unui stejar
Coloane vechi s-adapostesc,
In noaptea vesnicului far
cu somn si vis Cuvantul eu hranesc,
Atunci-amar va curge in al meu pahar
si am sa-i spun:
_Cuvant, vei inceta sa mai existi
cand eu nu mai traiesc!