Noaptea însoțește parcă, o tăcere călătoare.
Ce sălbatic e sărutul, vis al buzelor mușcate.
Cu un murmur dus departe,
rătăcește-n șoapte goale.

Contopite în săruturi ce par a fi clipe eterne,
stau alături și destramă, acea umbră a tacerii
ce răsuna-n ritmul calm, soră dulce a durerii.
Apoi liniștea se-așterne.